Turism neconvenţional la Apaţa

Comuna Apaţa vrea să pună pariu pe dezvoltarea economică prin promovarea turismului. Pe lângă obiectivele turistice de factură istorică care pot atrage turiştii, se doreşte ca Apaţa să devină atracţie şi pentru turiştii amatori de… nudism. Proiectul se află deja în fază destul de avansată, fiind vorba de o investiţie româno-franceză. Pentru amatorii de nudism, la Apaţa se va amenaja un sat de vacanţă, între Valea Hotarului şi Valea Bozom. Firma a cumpărat 40 de hectare de teren cu scopul declarat de a amenaja un sat turistic de tip naturist, unde clienţii vor putea înota, pescui, călări, juca golf sau tenis. Vor fi construite pentru partea de cazare 60 de căsuţe de vacanţă, pentru turiştii amatori de nudism, care vor veni cu precădere din Franţa şi Belgia, dar va avea şi un restaurant. Satul de vacanţă va fi cu circuit închis. Întreaga zonă va fi foarte bine păzită de ochii curioşilor, nu puţini la număr, care se vor înghesui să vadă cum se face turism în pielea goală. În Franţa, firma mai are încă 80 de astfel de sate de vacanţă unde se practică turismul naturist şi alte trei în Ungaria. „Această firmă a ales comuna noastră deoarece turiştii lor nu sunt interesaţi de Poiana Braşov sau de litoral, unde se plâng că sunt numai betoane. Aici pot sta în aer liber, aproape de pădure, într-un loc ascuns privirilor. Aşa că întreg acest proiect vine în avantajul tuturor”, susţine primarul comunei Apaţa, Iuliu Boloni. Investiţia va începe să fie realizată în lunile următoare, sperându-se că primii turişti vor ajunge la Apaţa în vara acestui an.

Şi agroturismul a început să se dezvolte
în Apaţa
Ca o alternativă la vestita zonă Bran – Moieciu, Apaţa începe să prindă contur ca staţiune agroturistică. Pentru a se dezvolta în această direcţie, primarul Iuliu Boloni spune că în 2000 a scos la vânzare 300 de parcele pentru a fi construite pensiuni turistice. La acest moment există 24 de pensiuni în diferite stadii de realizare. „Ne aşteptăm ca aceste construcţii să se ridice mult mai repede acum, mai ales că am reuşit să rezolvăm infrastructura: există apă curentă şi s-a finalizat şi alimentarea cu energie electrică. În plus, am depus un proiect pe Ordonanţa 7, pentru realizarea canalizării, investiţie care necesită 42 de miliarde de lei vechi. Ni s-a spus că avem şanse să prindem această finanţare de la Guvern, iar dacă ne vin banii, într-un an suntem gata şi cu lucrările”, ne-a declarat Iuliu Boloni. Mai mult, printr-un proiect al Agenţiei de Dezvoltare Durabilă Braşov, la Apaţa se doreşte amenajarea unor stâne turistice tradiţionale, care vor valorifica specificul culinar, turistic şi de agrement din zonă.

Apaţa are o istorie
de 631 de ani
Localitatea Apaţa, în maghiară Apáca, în germană Geist, a fost fondată în jurul anului 1377, în timpul domniei lui Ludovic cel Mare. Comuna apare în documente oficiale abia în anul 1460, când Matei Corvin confirmă stăpânirea lui Simon Forro de Belin şi a lui Nicole Forro de Sfântu Gheorghe asupra posesiunilor Baciu, Cernat, Turcheş, Satulung şi Apaţa, situate în districtul Bârsei. Cu toate acestea, se pare că vechimea cetăţii de la Apaţa este mult mai mare. Lângă Apaţa, pe drumul spre Ormeniş, se află ruinele unei cetăţi datând din secolul al XIV-lea, de pe vremea regelui Ludovic cel Mare. Cetatea avea un important rol de apărare în timpul năvălirilor tătare. În documentele castelului Bran se arată că Apaţa făcea parte din domeniile castelului şi că în anul 1543 plătea acestuia „decima maior” (dijma în cereale), din grâu, orz, secară, ovăz. Apaţa este localitatea unde s-a născut, la 1625, Apáczai Csere János (d. 1659), unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai filosofiei carteziene în Transilvania, adept al raţionalismului cartezian şi al sistemului lui Nicolaus Copernic.

Două evenimente de renume: „Împuşcatul Cocoşului” şi
„Fărşangul”
Apaţa este comuna cunoscută şi pentru cele două evenimente deosebit de importante pentru viaţa satului: „Împuşcatul cocoşului” şi „Fărşangul”. În judeţul Braşov, Apaţa este singura localitate unde se mai păstrează aceste obiceiuri, fiecare având farmecul său. „Împuşcatul cocoşului” este un obicei tradiţional al comunităţii maghiare din Ţara Bârsei. Ceremonialul se desfăşoară în prima zi de Paşti. Se crede că originea obiceiului este legată de o legendă a locului, care spune că în sec. al XIV – lea, în timpul unei invazii tătare, populaţia s-a retras în cetate. Invadatorii au pustiit localitatea, dar la retragere au auzit un cântec de cocoş în cetate, locuitorii refugiaţi fiind astfel descoperiţi. Cetatea a fost asediată, iar supravieţuitorii au hotărât împuşcarea cocoşului care i-a trădat.
Astăzi, participanţii la acest obicei sunt copiii, scopul acestei sărbători fiind iniţierea în ochirea şi tragerea la ţintă cu arbaleta (locul cocoşului viu fiind luat de cocoşul desenat). Astfel, în fiecare an, în ziua de Paşti, după ieşirea de la Biserică, copii îmbrăcaţi în costum popular se adună la ,,gazdă”, locul unde s-au iniţiat mai multe săptămâni. De acolo porneşte un alai alcătuit din grupuri de băieţi, fanfara din comună, fetele şi ceilalţi locuitori. Toată lumea se îndreaptă spre marginea satului, sub un deal, unde se va desfăşura ceremonialul. La locul de desfăşurare al întrecerii se află un panou pe care este desenat un cocoş şi în mijloc ţinta de ochire. Copiii se aliniază în faţa ţintei şi, după ce spun versurile şi cântecele ce constituie ,,judecarea” cocoşului, pregătite anume de băieţi, se trece la tragere. Fiecare băiat trage la ţintă de trei ori. Sărbătoarea se încheie cu o masă şi o petrecere.
La rândul său, sărbătoarea Fărşangului datează de peste 200 de ani şi este împrumutată de către maghiari de la saşii din satele învecinate. Fărşangul se ţine la lăsatul postului de Paşte, fiind un obicei legat de învierea timpului anual. Organizat de cetele de feciori care se pregătesc să plece în armată, el simbolizează alungarea duhurilor rele. Feciorii confecţionează măşti: urşi, lupi, ţigani, hornari, mire, mireasă, doctor, ghicitori, personaje fantastice. Apoi, aduc un car alegoric pe care aşează macheta unei case acoperită cu stuf, în care e o roată pe care stau două păpuşi – băiat şi fată, în costume populare maghiare. Spre seară se adună la o gazdă stabilită dinainte, unde mănâncă ouăle adunate, apoi se duc la căminul cultural, unde are loc Balul Fărşangului.
Autor: Cristina BĂILĂ